Jurnal de Nigeria: frica


“Arăți foarte bine!”, îi spun lui Jimmy. Nu mă pot abține, omul strălucește.

“Da, răspunde el zâmbind, sunt foarte fericit, tocmai m-am însurat cu a doua nevastă!”

Fazan. Nu știu cum să continui conversația, așa că îi dau banii.

Jimmy face schimb valutar pentru noi. Lui îi dăm sumele mai mari. Nu știu cine este Jimmy, dar am încredere în el, pentru că managerul proiectului în care lucrez are încredere în el. Eu aș avea încredere și în șoferii noștri, dar managerul de proiect nu are încredere în ei. Așa că nu am încredere în șoferii noștri. Lor le dau sumele mai mici, gen 50 sau 100 de euro, dar nu toți 500 de euro, cât am nevoie să schimb acum.

Trebuie să recunosc, am avut o tresărire când am pus 500 de euro în mâna lui Jimmy, iar el a întors spatele și a plecat. Sunt toți banii cu care voi trăi în Abuja în următoarea lună. Mă uit la Jimmy și observ cum mintea mea caută indicii ca să se convingă că se va întoarce și va aduce 200,000 de Naira. Este îmbrăcat bine, miroase a parfum, iar tunica lui lungă până la glezne este proaspăt călcată. Îmi văd gândurile și mă umflă râsul. Iar am avut o spaimă.

IMG_7245

Este obositor să fii în fiecare zi în contact cu frica, în toate nuanțele ei – de la șoc la spaimă, îngrijorare, tulburare. Și chiar dacă știu că frica mea este doar psihologică nu am ce face, nu dispare la comandă. Este psihologică, adică nu este creată de o realitate concretă, ci mai degrabă de ce îmi imaginez că s-ar putea întâmpla rău. Îmi amintesc că atunci când am avut accident în 2012 mi-a fost frică, dar frica aia mi-a dat putere cumva, întreg corpul îmi vibra de energie, parcă vederea era mai bună, aveam o tonă de adrenalină în sânge, mă simțeam vitală. Frica asta mă cam seacă de energie.

Dar este și amuzantă. Zilele trecute a intrat în biroul nostru un băiat, care se uita cam ciudat la noi. Părea confuz și avea un rucsac de-a dreptul dubios în spate. Drept urmare, când ne-a spus evaziv că a fost trimis să repare veceul care curge, primul meu gând a fost că de fapt are o bombă în spate, care va exploda. Știam sigur că veceul nu curge, pentru că eu tocmai fusesem la baie.

IMG_7220

Dar mă pot pune cu mintea mea care lansează teroriști din toate tufișurile? Și în plus nici nu pot să mă judec prea tare, pentru că Boko Haram continuă să facă prăpăd în nord-estul țării. Este adevărat că nord-estul este la fel de aproape de Abuja ca Viena de București, dar tot e greu să faci abstracție de ei când în fiecare zi apare câte o știre cu morți și răniți de BH. În vest, în Delta Nigerului sunt Delta Savangers, care explodează instalațiile de petrol. Nigeria pierde 55 de milioane de dolari zilnic din cauza acestor atacuri. Dacă te străduiești un pic (aka citești presa) nu trece zi de la Dumnezeu să nu auzi de incidente violente pe undeva. În oraș, toate complexurile rezidențiale în care stau expații au gardieni armați și sârmă ghimpată sau electrică la gard. Apoi, dacă mai faci un efort suplimentar  – aka citești site-ul ministerului român de externe cu avertismentele de călătorie în Nigeria – ți se face părul măciucă. Nu mai ieși din casă.

Eu nu am ieșit din casă cam o săptămână după ce am sosit, dar nu de frică, ci pentru că am ajuns într-un weekend, urmat de o sărbătoare religioasă islamică, urmată de un nou weekend. Fără prieteni, telefon, net – dar cu zeci de sperieturi nocturne iscate de țipătul isteric al generatoarelor care se activează la penele de curent electric – trebuie să recunosc că am avut parte de cel mai lung și mai intens show al propriei mele paranoia. Mintea mea poate câștiga lejer un Oscar la categoria filme comedie horror.

Lucrurile se schimbă însă când zi de zi, vreme de o lună, observi că scenariile negative nu ți se adeveresc. Când m-am dus prima oara la un mic magazin alimentar lângă casă aveam banii puși într-o centură la burtă pe sub haine, purtam adidașii de maraton, ca să pot fugi lejer la nevoie și ma holbam obsesiv la sacoșele tuturor. În timp m-am mai relaxat. Azi pot să umblu pe stradă neînsoțită și pot chiar să zâmbesc când localnicii trec pe lângă mine și mă privesc, curioși. Ba chiar am răspuns unui tip care nu doar s-a uitat la mine, ci chiar m-a salutat. Și i-am zâmbit când mi-a spus după salut “well done”.

“Well done” este aici o formulă de politețe de genul “să ai o zi bună”. Pentru mine a fost semn divin că am verde la semafor… și poate am trecut la următorul nivel al jocului…

IMG_6866

 

 

 

 

 

Advertisements

6 thoughts on “Jurnal de Nigeria: frica

  1. Good luck Puja!
    It’s a unique ride you’re having in your life right now, hang in there! 🙂
    Great love from Ro,
    Diana B.

    • multe griji de Romania imi par si mie super faine.. Dar oricum, cum ii raspundeam si Dianei mai sus, de cele mai multe ori povestesti dificultati dupa ce le-ai depasit…:) Asta a fost prima saptamina… stai sa vezi ce vine, vine si fun-ul ..:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s