Opt lecții în 8 ani de business

Acum două luni am realizat cu surprindere că au trecut opt ani de când mi-am înființat propriul business. Nu vreau să pară șocant ceea ce spun, dar eu abia anul trecut am început să înțeleg ce înseamnă să fii antreprenor, după șapte ani de activitate. Cu gratitudine în suflet pentru toți acești ani în care am fost alături de aproape 3000 de oameni în grupuri sau sesiuni individuale, iată mai jos câteva lecții pe care le-am învățat:

1. A-ți crea propriul business nu este despre a lua, ci despre a da. Atunci când am plecat din ultimul meu job ca angajat îmi doream…cum de ați ghicit…libertate. Visam să călătoresc, aveam o sete de nou și de explorare de nestăvilit. După șapte ani în care mi-am “consumat” nevoia de explorare pot să spun că inconștient am creat firma ca să imi satisfac prin ea libertatea de mișcare. Doar că asta nu este antreprenoriat. Firma nu se face ca să iei prin ea ceea ce ai nevoie, ci mai degrabă ca sa creezi ceva, să dai lumii ceva de care lumea are nevoie. Evident că tot ce dai se întoarce tot la tine, dar asta este altă poveste..

2. Antreprenoriatul înseamnă să trăiești deseori experiența imposturii. Am “plecat pe cont propriu” din pasiunea nou descoperită de a acompania oameni înspre ce este mai bine pentru ei. Totul bine și frumos până când am văzut că trebuie să și promovez, să vând. Dintr-o dată m-am văzut ca un bișnițar al anilor ’90, venind cu blugii mei cumpărați mai ieftin în Turcia și pe care încercam să îi vând la suprapreț în țară. Un pic schizofrenic. Simțeam iubire pentru meseria mea și în același timp mă traversa un gând secret că de fapt păcălesc oamenii când promovez coaching-ul. În timp am început să-mi observ propriul mindset și faptul că alesesem în capul meu să fac coaching, dar nu și să-mi manageriez propriul business. În timp am început să-mi asum și această parte de construcție de business și să depășesc etapa de “impostură”.

3. Cu antreprenoriatul mă vindec de perfecționism. Venind dintr-o carieră de corporatist în care pentru câțiva ani am făcut și policy writing, calitatea și standardele erau obsesia zilnică, întreținută prin training-uri și dorința de a fi cât mai bună în ceea ce fac. În antreprenoriat începi cu TOATE în același timp – clienți, vânzări, promovare, administrare, contractare, etc. Vorba bancului – un om care se ruga la Dumnezeu să îi dea darul răbdării s-a trezit a doua zi într-o lungă coadă la poștă. Așa și eu, cred că m-am rugat să mă tratez de perfecționism și Dumnezeu m-a lovit cu ideea de a-mi face propriul business. Nu ai timp să fii perfecționist…

4. Cashflow is the king. Nu există exercițiu de maturizare mai mare decât o recesiune economică ce începe în al doilea an după ce tu te-ai lansat ca antreprenor. Îmi amintesc și acum ziua când m-am reîntors, în ianuarie 2009, dintr-o lungă călătorie prin India și am descoperit că pe lângă vreme, și bugetele companiiilor erau literalmente înghețate. Adică nimeni nu mai cheltuia bani pe nimic. Toată lumea aștepta să vadă ce se întâmplă. Cam cum se întâmplă acum în Grecia. Iar eu venisem cu mânecile suflecate, gata de noi proiecte. Care nu au apărut vreme de câteva luni. Atunci am început să înțeleg printr-o experiență directă și dificilă importanța prioritizării cashflow-ului ca rezultat de business.

5. Niciodată nu sunt suficient de pregătită și este ok. Alain Cardon, coach-ul meu de suflet, ne spunea la ultima supervizare de coaching: nu există antreprenori care lansează business-uri perfecte. Există doar antreprenori care lansează business-uri imperfecte, iar apoi pun timp și energie în a le face să meargă. Știi cum e cu unele lucruri, le știi de mulți ani, dar le auzi acum pentru prima oară. Așa și eu, am realizat că mereu m-am luptat inutil cu senzația mea că mereu mai e ceva de făcut până la a lansa un nou produs sau serviciu. Și ele de fapt pot fi îmbunătățite la nesfârșit…

6. Dacă vrei să știi cine ești cu adevărat creează un business. Situațiile limită care apar în antreprenoriat sunt adevărate scene de filme (greu de crezut), dar sunt binecuvântări mascate. Nu există zona de creștere și maturizare mai mare decât în momentele de ieșire din zona de confort. În acești șapte ani am găsit în mine curajul de a mă arăta așa cum sunt, mi-am privit în față frica de eșec, am descoperit în mine o creativitate și o iubire de oameni de care nu știam și pe care le exprim acum mult mai mult – toate acestea ar fi stat probabil adormite undeva în adâncurile ființei mele dacă nu m-ar fi lovit revelația acum 8 ani – “ce-ar fi dacă mi-aș face firma mea?”

Ah, am vrut să scriu opt lecții dar nu mai am timp de ultimele două, vă rog să le adăugați voi din propriile experiențe (și puneți-le și in Comments, mai jos! ;)..trebuie să mă apuc de un contract, așa că o să mă opresc aici. Așa e în antreprenoriat!

 PS: Și dacă vreți să vă explorați propriul potențial de antreprenori, vedeți că am lansat împreuna cu doi prieteni antreprenori un program foarte util și practic, ExplorEntrepreneur.

^E44318AE40CCA198E61B0F271A4B85239BF9655EE6BB492902^pimgpsh_fullsize_distr

Advertisements